duminică, 19 iunie 2022

Un tur de o zi in Bulgaria

Imi amintesc cu mare drag de Bulgaria, a fost prima mea tara vizitata. Cand am implinit 14 ani, pe 15 septembrie 1977. Amintirile raman si iti aduci aminte de ele cu nostalgie. Acesta era cadoul parintilor mei pentru ca luasem note mari. Nu stiam in acel moment ca va fi prima si ultima mea calatorie impreuna cu tata. In decembrie aceluias an, a murit in urma unei come diabetice.
Despre parintii mei cateva cuvinte, tata, Dumitru, fusese in armata capitan, dupa care absolvise scoala de cooperatie din acele timpuri si terminand sef de promotie fusese avansat pe vremea lui Gheorghiu Dej, ca sef al Uniunii Raionale Ilfov. Nimic nu misca fara sa stie el, nici un magazin sau restaurant nu se deschidea pana nu era verificat meticulos de el. Un tip atent la cifre pana la cel mai detaliu sau virgula3. Echilibrat, corect, minutios si responsabil. Un tip destept, citit, cu lipici la doamne, nici o doamna nu scapa nedansata de tovarasul Sandulache, haios si plin de glume. Toti isi doreau un sef ca el, care isi respecta subalternii si ii ajuta cat putea. El m-a invatat istorie si georgafie, cred ca de la 6 ani, cand mi-a cumparat un joc pentru copii de 12 ani, Statele lumi, un fel de puzzle cu cartonase. Asa am invatat toate capitalele si mi-am dorit sa merg sa vizitez acele locuri. El m-a invatat compasiunea si m-a invat sa daruiesc bunatate si veselie celor in necaz. Evident tot el ma dus la sport, deoarece in anii tineretii practicase atletism de performanta, fiind campion judetean la cros. Toata lumea spunea ca sunt copia lui fidela, macar la: sport, geografie si istorie, am fost la inaltimea dorita de el si cu putin noroc l-am si depasit.
Mama Mariana, era fata Lui Tudorica Decu, fost carciumar, ajuns chiabur din Ialomita, fost primar la taranisti, om de vaza in timpul lui, dar cand au venit comunistii le-a fost foarte greu. Le-au luat pamantul si moara. Mama a plecat la Bucuresti si deoarece ii placuse la scoala stiintele exacte, s-a angajat in Bucuresti la Fabrica de medicamente. A avansat in ani si a ajuns preparator chimist principal iar de aici in 1988 a iesit la pensie. De la ea, am invatat sa fiu responsabila, sa nu ma las infranta, sa respect si sa cred in mine si in visul meu. M-am bucurat de compania ei pana in 2009. Asa faceau parintii in vremea mea cumparau copiilor ceva educativ, ceva ce putea sa ramana in capul copilului mult timp, nu ca acum lucruri superficiale, cu parinti unii dintre ei mai superficiali decat copii, din pacate. Dar sa revin la excursie. Priveam cu ochii copilului trecerea Dunarii pe podul Prieteniei era ceva magic si de abia asteptam sa vad si mai mult. Eram ca acel burete care absoarbe tot si nu lasa sa se piarda nimic. Am facut un tur de oras Ruse cu tot grupul dupa care ghidul ne-a dat liber. Asa ca, constructiile si acum imi amintesc ca ii spuneam lui tata ca erau mai saracacioase ca la noi. Am vizitat centru orasului, ne-am plimbat prin parcul central si la un moment dat intr-o vitrina am vazut un curcan gigant pentru mine, cred ca avea 5 kg. Cum la noi carnea cam lipsea, m-am minunat cand am vazut asa ceva. Tata care v-am povestit ca era ca si mine glumet tare si la fel de impulsiv, imi spune il vrei? hai ca ti-l cumpar, asa ca am venit cu curcanul din strainatate, noroc ca era bocna de inghetat cand ne-a vazut mama. ( Asa ca sa nu va mirati eu am venit in 1988 din Rusia cu carucior rosu.)
Cam asa aratam eu la 14 ani. Dupa 40 de ani adica in 2017 am refacut excursia in Bulgaria cu colegii de liceu, arc peste timp, am vizitat castelul reginei Maria de la Balcic, am luat pranzul la ferma de la Dalboka pe litoralul bulgaresc, am vizitat cap Kaliakra, am ajuns la Ruse, am vizitat centrul orasului si evident am poposit la restaurantul Chiflika.
Era tot o excursie de o zi asa ca eram iarasi pe fuga ca de obicei. Am plecat dimineata devreme cu vreo 4 masini, sa ajungem repede si bine, deoarece aveam ceva distante de parcurs intre obiectivele noastre. Am ajuns in jur de 10:30 si am vizitat Cuibul Singuratic, loc atat de drag al iubitei noastre regine, am vizitat gradinile si parcul, am facut fotografii si evident am cumparat diverse amintiri. Castelul din Balcic a fost o reședință a reginei Maria a României, în perioada în care Cadrilaterul a aparținut României.
Construit pe malul mării Negre, castelulul cuprinde o grădină botanică, o sală a fumătorilor, o pivniță, o chilie mănăstirească, un izvor de apă, mai multe vile. Castelul, poreclit de regină Tenha Yuva („Cuibul Singuratic” în limba turcă) este de fapt o vilă mare cu pereți albi și acoperișuri de țiglă roșie străjuite de un minaret, construită anume după planurile și gusturile Reginei Maria, de-a lungul a trei terase.
Combină elemente ale stilului otoman cu cel al caselor bulgărești. Domeniul castelului cuprinde șase case, câte una pentru fiecare copil al Reginei Maria. Tot din dorința acesteia a fost ridicat și paraclisul „Stella Maris”, în stil ortodox, unde regina se reculegea. Atât de bine se simțea în „Cuibul Singuratic”, încât regina a lăsat dorința ca după moartea ei, inima să-i fie păstrată în incinta paraclisului.
De aici ne-am indreptat spre cap Kaliakra, am mers vreo30-40 de minute, sa vedem valurile care se spargeau de mal. Era o zi in care vantul batea cu putere chiar daca afara era cald si super frumos.
Capul Kaliacra este situat în nord-estul Bulgariei, la 60 km la nord-est de Varna și la 80 km la sud de Constanța, în Dobrogea. Este compus din straturi calcaroase orizontale din Miocenul sarmațian, formând un promontoriu stâncos care se îngustează spre sud, deasupra apelor Mării Negre.
Pe vremea dacilor, se ridica aici o cetate, numită Tirizis. Grecii au redenumit-o Kali Akra, însemnând "bun adăpost" (față de vânturile din nord-est), denumire păstrată până în epoca bizantină și preluată de turci, sub forma Celigra.
În anul 1396, cetatea a fost asediată de turci și salvată prin intervenția voievozilor munteni, dar în 1421 ea a fost cucerită și distrusă. Legenda locală spune că 40 de fecioare s-au aruncat de pe faleză în mare, ca să nu fie prinse de turci. Cetatea a fost ruinată definitiv, cisternele fiind distruse în acest război.
Între anii 1913-1916 și 1918-1940, capul a făcut parte din județul Caliacra, România. În anii 1930, naturalistul român Grigore Antipa a întemeiat aici o stațiune de cercetări zoologice marine a Institutului Bio-Oceanografic din Constanța. Am facut cateva fotografii si ne-am continuat calatorie catre Ferma de midii Dalboka.
Acesta este situat la aproximativ 10 km de Kaliakra, în direcția Kavarna. Ferma si-a inceput activitatea in 1994 si este specializata in cultivarea si productia de midii in Marea Neagra, iar intre anii 2003-2006 a trecut printr-un proces de extindere. Ferma este localizata intr-una dintre cele mai curate regiuni din partea de nord-est a Bulgariei, Golful Kaliakra
Pentru ca locul este unul foarte popular, e bine sa-ti faci rezervare daca vrei sa te asiguri ca prinzi o masa in plin sezon, altfel este posibil sa ai de asteptat pana cand se va elibera ceva. Pentru rezervare poti sa suni la unul dintre aceste numere: 359 885135462, 359 884274132 restaurantul de la ferma de midii Dalboka. Localul este la capatul unei pante destul de abrupte si tu trebuie sa parchezi masina sus, iar panta sa o cobori si sa o urci la intoarcere, nu era amenajata o parcare serioasa. Auzisem lucruri bune despre acest loc incat am zis merita sa mergem.
Am ajuns avand rezervare, eram 11 persoane si am inceput sa comandam: frigarui de midii cu diferite sosuri, midii cu orez, supa de midii, ceaun de midii cu sos de vin rosu, o nebunie, midii pane, peste prajit si alte diferite bunataturi. Daca nu vrei peste, se poate comanda si carnuri, este la alegerea ta. Am platit un pret ok cu cardul ca sa nu ne complicam.
Acum dupa ce ne ghiftuisem mergea o plimbare chiar daca era ea doar cu masina. Asa ca am pornit spre Ruse. Drumul era undeva in jur de vreo 3 ore, asa ca ne puteam odihni,iar Cornel dragul de el conducea si ne ducea pe unde vroiam noi. Cornel este sotul colegei noastre Laura, un cuplu de oameni minunati. Am ajuns la Ruse in jur de 16:30, aveam programare la restaurantul Ciflica, la ora 17:30 deci aveam timp sa facem un tur prin centru, sa mai cumparam suveniruri si evident sa facem fotografii.
Am gasit restaurantul imediat iar la ora programata am si ajuns. Citisem numai review-uri bune despre aceasta locatie. M-am interesat inainte daca se poate plati cu cardul si da, asa ca totul era aranjat. Adresa locatiei este "Otetz Paisiy" 2, Ruse, Bulgaria, accepta carti de credit, daca nu trebuie sa aveti leva (1leva = 0,51euro), http://chiflika.eu/
Restaurantul este cu specific bulgaresc: legume, salate, carne, tot ce iti poti dori. Noi am mancat niste platouri cu carne si legume si niste frigarui pe sabie, flambate o bunatate, va voi prezenta in fotografii. Servirea a fost foarte buna, ospatari intrecandu-se pe ei, un adevarat spectacol. Cu siguranta voi mai reveni in acest loc. https://www.youtube.com/watch?v=2vl7OKh4qk4
Dupa atatea bunatati si fiind intr-o atmosfera minunata, alaturi de prieteni nici nu ne-am dat seama ca deja era momentul sa ne intoarcem acasa. Am promis ca vom reveni cu drag.