luni, 14 mai 2012

Dupa 30 de ani,

A fost atat de frumos si deja imi doresc sa va reintalnesc”… Asa mi-as dori sa incep aceasta minunata relatare de la intalnirea de 30 de ani de la terminarea liceului. Aceasta a avut loc intr-o insorita zi de sambata, 28.04.2012. Vreau inca de la inceput sa multumesc pentru participare: doamnei diriginte, tuturor colegilor participanti si, in plus, as dori sa multumesc celor doua colege venite din strainatate: Anca Suhateanu si Dimitrula Nestor, pentru efortul facut de a fi alaturi de noi. Tot la capitolul multumiri, doresc, de asemenea, sa multumesc colectivului care a facut ca aceasta intalnire sa fie posibila: Adriana Halmagean, Adriana Radu, Laura Jinga, Florentina Tudoran, Viorica Ionita, Cristina Stanculescu, Carmen Fratila,Florentina Parvuletu (numele din liceu) si sotilor lor care ne-au ajutat foarte mult in organizarea acestui eveniment.Iar acum, sa incepem cu povestirea ca sa nu mai pierdem timpul. Fiecare dintre noi a avut emotii mascate sau mai libere, emotia te copleseste indiferent de varsta, caci, cu siguranta, revederea colegilor de liceu iti umple inima si sufletul de bucurie. Asa se face ca in apropierea orei 11:00, curtea liceului de filologie-istorie “Ion Creanga” din Bucuresti era animata, mult zumzet, persoane mai retrase sau altele mai galagioase, imbratisari si evident o activitate febrile a flash-urilor aparatelor de fotografiat. In aer plutea un sentiment de nostalgie invaluit in caldura torida a zilei. Sentimentele noastre erau amestecate, fiecare ne priveam si nu prea ne recunosteam, asa ca nu ne hazardam in presupuneri. Pupaturile, florile si imbratisarile au luat locul incertitudinilor si incet incet ne-am recunoscut. Aparitia doamnei diriginte Bebesel si a sotului dansei a fost un moment incarcat de caldura si parca ne simteam iarasi aceeasi copii / elevi care ne strangeam in careul liceului asteptand sa auzim sunetul clopotelului pentru a intra in clase. Asa se face ca am luat loc in banci iar doamna diriginta a trecut la strigarea catalogului, ne-am redescoperit si asa am aflat ce s-a intamplat in ultimii trezeci de ani in viata noastra a tuturor. Pentru a da si o nuanta comica momentului, nu am vrut sa scap ocazia, cu ceva timp in urma mi-am pus in cap sa fac rost de un sarafan din acela ”ceausist” si am reusit cu ajutorul colegei mele de serviciu Camelia, care mi-a imprumutat unul. Asa se face ca in ziua cu pricina, eram dotata cu sarafan, bluza bleu, bentita mai putin matricola, caci nu am avut de unde sa mai gasesc asa ceva. Deci am prins momentul optim si am zbughit-o la baie, m-am schimbat cu uniforma din dotare si am sunat clopotelul pe care mi-l pregatisem pentru a da valoare momentului, asa ca imaginati-va cand am intrat, rumoare, veselie, zambete, rasete, voie buna, se stia inca de la inceput ca trebuie sa fac ceva deosebit deoarece asa eram si in perioada liceului si, evident nu mi-a trecut, simt ca sunt aceesi Nicoleta de atunci, numai ca cu ceva ani mai mult, hahaha. Ce pot sa va spun, i-am aratat doamnei diriginte ca peste ani am bentita pe care nu am purtat-o in liceu si am glumit pe seama acestui moment, evident blitzurile aparatelor aveau activitate. Dupa acest moment, fiecare dintre noi am continuat prezentarile si ne-am dat seama ca toti am avut un parcurs ascendent, fiind o generatie buna. Dupa ce am terminat activitatile la liceu, a urmat partea cea mai interesanta si anume, distractia, care a avut loc la restaurantul Dines, un loc primitor cu personal bine pregatit profesional, atenti si amabili cu noi. Atmosfera minunata, mancare delicioasa, bautura din belsug si muzica de calitate, totul a condus spre un party de zile mari. S-a cantat, s-a dansat greceste, turceste, hore, perinita, “Ani de liceu”, muzica anilor ’80 dar si cea actuala, totul a fost la superlativ, parca nu ne despartisem niciodata ….de aceea revin cu “A fost atat de frumos si deja imi doresc sa va reantalnesc”.
Cu mare drag, Nicoleta Sandulache

2 comentarii:

  1. Minunate amintiri....
    Pacat ca trece timpul asa de repede !
    Nu stiu precis dar doamna din poza cu nr 8, cea cu plovaras roz, imi pare foarte cunoscuta. O stiu oare de undeva ???
    Te tzuc Nico...esti o scumpa !

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Iubita,
    Merci de aprecieri, da doamna de care spui tu este colega mea de clasa Corina Ionescu, actualmente Dragotescu si da o cunosti de la Realitatea. Ce mai faceti voi? ce face Alex? De abia astept sa ne revedem.
    Cu mare drag,
    Nico

    RăspundețiȘtergere