Kalambaka, episodul doi

Kalambaka ziua a doua, tur destul de greu de realizat dar nimic nu este imposibil. Asa ca ne-am propus plecarea la ora 9 si intoarcerea cu ultima masina la ora 16:30.  Aveam de  vizitat: Manastirea Marele Meteor, manastirea Varlaam, manastirea Rousseanou si ultima manastirea Sfantul Nicolae.

Vroiam sa terminam a doua zi tot de vazut deoarece vineri chiar daca aveam tren la ora 17:15 doream sa ne mai plimbam si sa cumparam diferite suveniruri din Kalambaka sau Kastraki.

Asa ca prima manastire pe lista noastra a fost Marele Meteor, aceasta manastire a avut cel mai mare impact asupra mea. Manastirea Schimbarea la Fata

Marele Meteor,  adica Manastirea Schimbarea la Fata a lui Hristos, este cea mai faimoasa manastire a Complexului monahal de la Meteora; ea s-a construit pe stanca ce se gaseste in extremitatea vestica a padurii de pietre si este cea mai mare din regiunea Meteorei. Stanca pe care se inalta manastirea are inaltimea de 613 metri de la nivelul marii si 415 metri de la albia raului Pinios. Pe partea urcusului are inaltimea de 250 metri iar cele 115 trepte abrupte si neregulate conduc la intrarea manastirii care este cunoscuta ca Marele Meteor.   

Sfantului Atanasie, fondatorului manastirii, o facut o constructie mica si simpla, infundata in  stanca. Continuand urcarea ajungi la manastire. In prima chinovie a Sfintei Meteora,  impreuna cu Sfantul Atanasie a fost Cuviosul Ioasaf (1350-1423) si fostul imparat bizantin Ioan Vresis Paleologul. Ulterior, in 1541-1542, asezamantul a fost renovat si completat de calugarul Simeon si ucenicii sai.

Marea cladire a manastirii este Biserica centrala care se numeste "Katholikon" (insemnand "naos") si este inchinata Schimbarii la Fata a lui Hristos. Mareata si impunatoare, aceasta se ridica in centrul intregului complex de cladiri, avand 42 de metri lungime si 24 de metri inaltime. Sunt multe de spus si de scris aici dar toate acestea vor semana deoarece cred ca marea majoritate dintre noi am cumparat acel ghid in limba romana de unde ne-am inspirat.

La ora 9:30 am ajuns la manastire iar vizitarea ei a durat doua ore. Pe langa manastirea propriu zisa, aceasta are si un muzeu foarte interesant cu diverse obiecte din casa si curtea taranilor greci care erau folosite si in manastire.  Butoaie de pastrat vin, masina de decojit porumbul, diverse damigene, pusti,  costume traditionale si nu in ultimul rand un butoi gigant folosit la pastrarea vinurilor. La fel voi lasa fotografiile sa vorbeasca mai mult.  Mi-a placut organizarea la Marele Meteor, de asemeni aveau bari de sustinere pentru siguranta pelerinilor. Parca te simteai mai aproape de Dumnezeu si aveai o alta incarcatura emotionala si de evlavie. Era minunat si aveai un sentiment de bine si de implinire spirituala. 

 Dupa ce am terminat de vizitat ne-am indreptat tinta catre Manastirea Varlaam care ti se pare foarte aproape cand te uiti, dar ai de mers 25 minute pana la baza iar pana sus inca 10 minute. Este o alta manastire la care m-am simtit foarte bine, se pare ca este mai nou construita

Modestă ca suprafaţă, dar impozantă, Mănăstirea Varlaam se află de-a lungul drumului principal, între Rousanou şi Marea Meteoră, pe o solidă stâncă înaltă de 373 metri.

 Primul locuitor al acestei stânci uriaşe a fost monahul Varlaam, contemporan cu Sfântul Atanasie, de la care mănăstirea şi-a primit şi numele mai târziu. Monahul Varlaam a construit aici, în jurul anului 1350, o bisericuţă cu hramul Sfinţilor Trei Ierarhi, precum şi câteva chilii. Varlaam a urcat pe stâncă folosind schele succesive, sprijinite pe grinzi înfipte în găurile dintre stânci. Mai târziu, schelele au fost înlocuite cu scări mari de sfoară şi plasă.

Mănăstirea Varlaam, în forma cunoscută astăzi, a fost ctitorită după aproape două sute de ani, pe la 1517-1518, de cuvioşii Teofan (†1544) şi Nectarie(†1550). Originari din nobila familie a Apsarazilor de la Ioannina, fraţii Teofan şi Nectarie au reclădit Biserica Sfinţilor Trei Ierarhi pe ruinele vechilor ziduri, iar mai târziu au construit Biserica Tuturor Sfinţilor şi Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul.

În anul 1922 au fost cioplite în piatră 129 de trepte care-l conduc pe pelerin, în deplină siguranţă, până în vârful stâncii unde se află mănăstirea. Plasa se mai foloseşte şi astăzi doar pentru transportul alimentelor şi al materialelor necesare întreţinerii sfântului lăcaş. De asemeni si aceasta manastire are un muzeu in care am vazut minunate opere de arta cat si haine bisericesti si alte podoabe. Fotografiile va vor demostra.

De la manastirea Varlaam am pornit spre manastirea Rouseanou sau cum pronuntau ghizi Rusanu. Am facut 27 de minute pana la baza manastirii si inca vreo 9-10 minute pana sus, deja incepeam sa simtim oboseala dar nu vroiam sa ne lasam. Am vizitat manastirea care este mica, am vazut o foarte frumoasa gradina de flori decorata si aranjata de maici, am facut fotografii si am coborat in 30 de minute. Se spune ca Izvoare istorice care pana astazi nu au fost precizate mentioneaza ca Manastirea Rousanou s-a intemeiat la anul 1288, de catre calugarii Nicodim si Benedict. Sigur este in orice caz ca 165 de ani mai tarziu manastirea a fost renovata, cladirile ruinate au fost reconstruite si manastirea a inceput sa functioneze ca o chinovie (comunitatete) prin grijile sfintilor calugari Maxim si Ioasaf care au venit de la Ioannina la anul 1545.

postbizantine. Frescele care acopera tot naosul si pronaosul, apartin scolii cretane (dupa estimarile specialistilor, ucenicului lui Theofanis din Creta, Georgi). Din punct de vedere arhitectonic, aceasta este o biserica in stil bizantin cu turnuri, cu trei spatii decorate cu picturi murale deosebite. 

Era ora 13:25 cand am coborat deci daca ne grabeam putin puteam sa vizitam si Manastirea Sfantul Nicolae si sa prindem si autocarul de 14:30-14:40, deci am purcel la drum cu elan. Dupa vreo 10 minute de mers vad un om in varsta cu un ATV cu remorca si il rog sa ne ia si pe noi ca deja nu prea mai puteau, dragut si amabil ne-a ajutat, lasandu-ne in fata manastiri. 

repede catre autocar. Acum chiar ca nu mai puteam nici sa mergem, eram obosite de abia ne mai tineam pe picioare dar fericite ca realizasem tot ce ne propusesem.

 De data aceasta am coborat in Kalambaka si am mers la alta taverna, unde trebuia sa incercam Gyros si falafel. Ceea ce a fost minunat deoarece ne-am si odihnit dupa o zi super obositoare. Asa ca in ultima zi, vineri,  doar ne-am plimbat prin Kastraki, unde am degustat cafeaua,

dupa aceea am mai batut la pas pentru ultima oara Kalambaka, am mancat un cataif si o tarta la prietenele noastre de la Biogli¨s si ne-am pregatit sa luat trenul de 17:15 spre Atena, care ajungea la 21:25 la statia Larrisa.

Acesta a fost episodul doi al periplului prin Grecia. 

Maine urmeaza partea finala, prin Atena si vizita la Acropole.