In memoriam Anca Mudura(Musat)

In memoriam….

Nu stiu cum sa incep acest mail pentru voi, niciodata nu esti pregatit sa dai o veste REA nimanui, am o stare foarte proasta, fata-mi este rosie si umflata de atata plans iar lacrimile curg siroaie pe obraji neputandu-se opri. Este o zi foarte trista si as vrea sa fi oprit in loc ziua de ieri, sa fac ca timpul sa ramana in loc, inca o zi, inca o ora sau un minut in plus, o zi cu multe ore, cu sute de ore, sa nu ii dau voie zilei de astazi sa apara. Din pacate timpul nu ne asteqpta si nu ne iarta, este o zi urata, trista si mohorata.

Am sa incep acest eseu cu o intoarcere in timp, undeva prin anul 1964, un inceput de august calduros care va aduce mare placere si satisfactie familiei Musat deoarece li se va naste fetita mult asteptata: Anca-Mihaela, o jucarie de fetita, durdulie, cu ochii ca doua margele de chihlimbar, o gurita mica care tot gangureste si un perisor de culoarea castanei coapte, care isi agita manutele tot timpul. Papusa familiei, dorinta le fusese ascultata si, evident, Dumnezeu le implinise dorinta. Dupa baietelul dorit venise comoara familiei, fetita, o familie minunata in care prima dragostea, intelegerea si grija fata de cei doi nastrusnici: Ionel si Ancuta. Anii au trecut si copiii au mers la scoala, au invatat bine, parintii lor laudandu-se cu copii harnici, autodidacti si cu rezultate bune la invatatura.

Prin anul 1978, noi absolventii clasei a opta dadeam treapta intai de liceu ca multi alti elevi si Anca Musat a ales acest liceu. Asa se face ca pentru prima data drumurile ni s-au incrucisat si de atunci pana acum, deci mai bine de 34 de ani, am ramas prietene. Anii de liceu au fost minunati cu multe, multe peripetii care mai de care mai interesante. Nici nu stiu cu ce sa incep, cert este ca eram un grup din care facea parte si Ancuta, mai sportive, sa zicem asa, care jucau foarte bine baschet: Anca, Gabi, Luminita, Anca Duda, nu stiu eu ce cautam acolo deoarece, sincer, nu excelam deloc la acest sport. Anca facea baschet si la Palatul copiilor si juca foarte bine, chiar o admiram si imi spuneam “cand o sa joc si eu asa?” , evident, niciodata.

Am facut multe glume la orele de matematica, fizica, latina, geografie sau in cadrul careului, la sedintele comune elevi-parinti si Anca era cu noi in toate aceste momente haioase. Cum o alinta diriga pe Anca si pe Flori Tudoran(Francis)? Dragele mele “plimbarete”, ele nu chiuleau niciodata, ele doar mergeau sa vada daca sunt manuale la nu stiu ce editura.

Tot in acei frumosi ani de liceu am simtit cu totii fiorii primei povesti de dragoste si nici Ancuta nu a fost scutita de acest frumos sentiment gasind in Radu Mudura, prietenul si partenerul ideal, care, si acum, dupa atatia ani o iubeste la fel de mult dovada stand Raducu Mudura fructul iubirii lor. Au trecut anii dar noi am pastrat legatura si dupa terminarea liceului si, atat in momentele bune sau mai putin bune, am strans randurile si am fost aproape unii de alti.

De cate ori aveam ceva de decis ii sunam pe Anca si Radu si ne consultam. In 2002, cand a fost cel mai greu an din viata mea, chiar am fost tentata sa le propun ca in cazul in care voi pati ce este mai rau, ei sa fie tutorii fiicei mele Alexandra, ei neavand in acea perioada copii, puteam sa-mi sprijin capul pe umarul ei oricand si sa primesc suportul de care aveam nevoie in acel moment greu. Spre fericirea mea, Dumnezeu mi-a dat o a doua sansa si am promis din acea zi sa: fiu mai buna, mai intelegatoare si sa ajut neconditionat pe toata lumea, a fost sansa mea, o sansa pe care Anca nu a avut-o din pacate. Am fost printre primii care a aflat ca este insarcinata iar cand l-a nascut pe Raducu, a fost cea mai fericita persoana de pe pamant, nimeni nu ar fi crezut ca este posibil ca la 43 de ani sa poti ramane insarcinata si sa nasti un copil asa frumos, dragastos si sanatos ca Raducu Mudura, lumina ochilor ei si ai lui Radu. Dar cum se intampla cand exista prea multa dragoste, intelegere si fericire, din senin apar si momente fatale in viata noastra. Din pacate asa s-a intamplat si in cazul iubitei noastre prietene Musetica, am pierdut un om de o calitate remarcabila, o prietena adevarata, care, ca o floare rara a disparut, dar a lasat in urma ei un parfum deosebit si o imagine de nepretuit care ne va ramane in memorie toata viata prin gentiletea ei.

Acum, in epilog, cu tristete in voce si cu lacrimile pe obraz, ar trebuie sa intelegem si noi pana nu este prea tarziu, sa invatam sa apreciem viata, deoarece este prea scurta si trebuie sa o traim cu intensitate maxima. Stiu ca poate suna ca un paradox, dar trebuie sa avem grija de noi insine, nu mai suntem nici noi tineri, trebuie sa traim fiecare zi cu intensitate, sa nu mai fim asa de ancorati in treburile cotidiene, implicit In cele financiare si sa ne facem timp sa traim viata simplu.

Sa putem aprecia ca suntem sanatosi, sa putem spune “Iarta-ma” si “Te Iubesc” din tot sufletul si cu inima batand pentru cei dragi noua. Este o lectie de viata, pe care, din pacate o invatam prea tarziu sau poate niciodata. Sa avem rabdare cu parintii si copii nostri, sa fim mai buni, mai drepti si mai intelepti. Parca cu un ultim efort mi-a intins o mana de ajutor sa va strang pe toti colegii din clasa, chiar daca este un eveniment tragic si cu siguranta ne-a marcat profund pe toti.

La revedere draga mea prietena si nu uita ca ai si vei avea toata viata un loc in inima mea. Dumnezeu sa-ti lumineze drumul spre cealalta lume si sa-l ajute pe Radu si familia ta sa faca fata acestei situatii disperate.

Cei care doresc sa participe la Inmormantarea Ancai, ii anuntam pe aceasta cale ca serviciul funerar se va tine in data de 03.12.2011, la cimitirul Izvorul Nou, strada Murgului nr.47, Sector 3(zona Dristor, la intersectia bulevardelor Camil Ressu cu Rm.Sarat) la ora 12:30.

Dumnezeu sa o odihneasca pe Ancuta noastra si sa o ajute sa gaseasca drumul spre lumina.

“Dumnezeu sa o odihneasca"
Nicoleta